Pe parcursul activității sale industriale orașul Călan a cunoscut câteva premiere pe plan național și internațional:
– cel mai mare furnal de pe teritoriul actual al României la sfârșitul sec.al XIXlea, de 380mc.
– folosirea primelor suflante pentru furnale proiectate și construite de specialiști români (1952).
– conform Asociației Inginerilor din România, prima instalație din Europa pentru producerea cocsului și semicocsului prin fluidizare (1957), mai exact un cuptor (reactor cu pat fluidizat) (de carbofluidizare) pentru obținerea semicocsului prin degazarea cărbunilor neaglutinați sau slab aglutinați în strat fluidizat a fost ridicată la Călan. Realizat după un proiect original românesc, sub conducerea inginerului Dumitru Ionescu, (care continuă lucrările lui Isac Blum, cel care pune bazele brichetării, gazeificării și utilizării ca îngrășământ agricol a ligniților din România precum și a fabricării cocsului metalurgic din cărbuni de Lupeni) cuptorul a permis renunțarea definitivă la vechile instalații, care funcționau cu degazarea cărbunilor prin încălzire directă. Prin folosirea noii instalații, denumită „carbofluid“, investițiile erau mai mici, prețul de cost realizat în exploatare mai redus și semicocsul obținut mai omogen.
– producerea cocsului brichete pentru scopuri industriale în țară (1961).
– fabricarea utilajului de turnare pentru oțelării direct din fontă de prima fuziune în țară (1989).
