REPERE GEOGRAFICE

În partea de nord a depresiunii Ţara Haţegului, pe valea inferioară a râului Strei, aproape la mijlocul județului Hunedoara din România, se află localitatea Călan, limitată de ramificaţii ale Munţilor Șureanu (Sebeşului) pe partea dreaptă, iar pe partea stângă, de colinele din formaţia Poiana Ruscăi. În zona inferioară, de limită de sud, ne aflăm în confluență cu depresiunea Hațegului, depresiune colinară cu o serie de piemonturi de eroziune spre bordura montană şi de acumulare spre interiorul depresiunii.
Aşezarea veche a oraşului se află în partea stângă a râului pe drumul naţional DN 66 (E79), Oraşul Nou fiind aşezat pe terasa Streiului, în partea dreaptă a râului, pe drumul judeţean care leagă Călanul de orașul Orăștie trecând prin satele comunei Mărtineşti.
Orașul Călan este situat de fapt, pe locul unei așezări rurale din Dacia Romană, probabil Ydata din timpul dacilor și Aquae în timpul ocupației romane.
Până în anul 1990, Călanul era cunoscut mai ales datorită renumelui apelor termale de la Călan-Băi ”Aquae”, din apropierea orașului și prin flăcările secției Semicocs-Carbofluid din cadrul Combinatului Siderurgic ”Victoria” Călan, care ardeau aproape zi și noapte.
Unitatea Teritorial Administrativă Călan, (în germană Klandorf, în maghiară Kalán sau Pusztakalán) este formată din localitățile componente Călan (reședința) și Streisângeorgiu, alături de satele Batiz, Călanu Mic, Grid, Nădăștia de Jos, Nădăștia de Sus, Ohaba Streiului, Sâncrai, Sântămăria de Piatră, Strei, Strei-Săcel și Valea Sângeorgiului. Fosta localitate Crișeni, comună reședință administrativ teritorială a zonei pentru o lungă perioadă, este acum stradă în cadrul orașului.
Împreună cu satele aparţinătoare, unitatea administrativ teritorială Călan are o suprafaţă de aproape 102 kmp, la o altitudine de 200-300 metri. Solul este bogat, fauna și flora sunt diversificate, iar din adâncuri izvorăsc apele mezotermale, deosebit de folositoare pentru tratamentul diverselor boli. 

În sens geologic, zona s-a format concomitent cu consolidarea zonei dacidelor (mișcărilor orogenice laramice), ca rezultat al prăbușirii unui compartiment al cristalinului pânzei getice, împreună cu cuvertura sedimentară acoperitoare (carbonifer – cretacic). 
Datorită suprapunerii parțiale cu Pânza Getică, în zona Călanului se întâlnesc atât şisturi cristaline asociate cu roci eruptive cât și calcare diferite oolitice, microconglomerate și gresii jurasice. 
Relieful petrografic se încadrează pe cea mai mare suprafaţă în gama celui determinat de prezenţa rocilor cristaline. Pe şisturi cristaline apare un relief cu aspect greoi, masiv, dominat de martori de eroziune ce se suprapun ivirilor de roci mai dure: cuarţite, gnaise. 
Pe o suprafaţă relativ întinsă apar calcarele mezozoice aparţinând cuverturii Pânzei Getice, ce impun un relief specific cu o mare dezvoltare a exocarstului şi a endocarstului. 
Zona UAT Călan are o deschidere importantă spre o suprafaţă de nivelare cu o extensiune mai largă, înspre est, către zona de vest a Munţilor Şureanului, – aşa-numita Platformă a Luncanilor situată la o altitudine de cca. 1000 m. Platforma Luncanilor corespunde în linii mari platformei de nivelare Gornoviţa. Treimea superioară altitudinal a acestui platou (zona Cioclovina – Ponorici) apare sub forma unui platou calcaros intens carstificat.

Din punct de vedere al reliefului, zona UAT Călan se integrează sectoarelor periferice, cu altitudini mai joase, ale Munților Șureanu și Poiana Ruscă, despărțite de Lunca văii Streiului. În partea de est ne suprapunem cu vestul masivului Șureanu, respectiv cu limita Platformei Luncanilor unde relieful este caracterizat prin prezenţa culmilor netede, izolate de văi nu foarte înguste. Culmile largi, netede, au reprezentat din cele mai vechi timpuri adevărate „artere” de circulaţie, văile, înguste şi destul de greu accesibile, fiind utilizate abia de la începutul epocii moderne. Izolat, apar iviri calcaroase ce generează masive stâncoase. (ex. Măgura Călanului). Înspre vest, către prelungirile domoale ale Munților Poiana Ruscă, relieful este asemănător. Zona de contact cu valea largă a Mureşului este marcată de prezenţa unor piemonturi largi.

Din punct de vedere al reliefului, zona UAT Călan se integrează sectoarelor periferice, cu altitudini mai joase, ale Munților Șureanu și Poiana Ruscă, despărțite de Lunca văii Streiului. În partea de est ne suprapunem cu vestul masivului Șureanu, respectiv cu limita Platformei Luncanilor unde relieful este caracterizat prin prezenţa culmilor netede, izolate de văi nu foarte înguste. Culmile largi, netede, au reprezentat din cele mai vechi timpuri adevărate „artere” de circulaţie, văile, înguste şi destul de greu accesibile, fiind utilizate abia de la începutul epocii moderne. Izolat, apar iviri calcaroase ce generează masive stâncoase. (ex. Măgura Călanului). Înspre vest, către prelungirile domoale ale Munților Poiana Ruscă, relieful este asemănător. Zona de contact cu valea largă a Mureşului este marcată de prezenţa unor piemonturi largi.

Vegetaţia întâlnită în zona orașului Călan este specifică Luncii Streiului cu influențe ale grupei centrale a Carpaţilor Meridionali. 
Specific zonelor marginale ale pădurilor de munte sunt pădurile de fag. Speciile care completează fagul sunt reprezentate de câteva specii de stejar (Quercus petraea şi Quercus robur), la care se adaugă jugastrul (Acer campestre). Pajiştile şi fâneţele cuprind graminee furajere şi diverse specii de trifoi, care se adaugă subarboretul reprezentat de liliac sălbatic (Syringa vulgaris), mojdrean (Fraxinus ornus), alun (Corylus avellana), corn (Cornus mas), dârmoz (Viburnus lantana), lemn râios (Evorynus verrucosa), păducel (Crataegus monogyna) şi curpen (Clematis vitalba). 
În zonele joase şi pe culoarele principalelor râuri întâlnim gorun (Quercus petraea), în asociere cu corn (Cornus mas), lemn câinesc (Lygus-pedunculatus), sânger (Cornus sanguinea), soc (Sambucus migra) şi alte specii cu arealuri de dezvoltare reduse, precum şi de păduri de cer (Quercus cerris) şi gârniţă (Quercus frainetto şi Quercus cerris).
În Lunca Streiului și a afluenților săi găsim pâlcuri formate din sălcii, răchite, arine, plopi etc.
Fauna este deasemenea specifică. Repartiţia, densitatea şi bogăţia faunei zonei sunt în legătură directă cu altitudinea reliefului, specificul florei şi impactului factorului antropic asupra arealurilor de dezvoltare ale acesteia. Se pot întâlni lupi (Canis lupus), mistreţi (Sus scrofa), vulpi (Vulpes vulpes), pisici sălbatice (Felis silvestris), căprioare (Capreolus capreolus), cerbi (Cervus elaphus), urşi (Ursus arctos), iepuri (Lepus europaeus) etc., şi o serie de păsări (ciocănitoarea pestriţă, piţigoiul, scorţarul, gaiţa, cinteza, cioara de semănătură, stăncuţa, coţofana, grangurul, privighetoarea, sitarul, potârnichea, corbul etc.), alături de care apar specii de curând statornicite (raţa sălbatică, fazanul). 
Pâraiele sunt destul de bogate în peşti, se întâlnesc păstrăvul (Salmo sp.), mreana (Barbus barbus), cleanul (Leuciscus cephalus), scobarul (Chondrostoma nasus), zglăvoaca (Cottus Gobio) şi altele.

Clima zonei este temperată, blândă atât vara cât și iarna. Temperaturile medii anuale actuale oscilează în jurul valorii de circa 12°C, ele scăzând spre zonele mai înalte spre circa 4°-6°C. Precipitaţiile se situează în jurul valorii de 600-700 mm, crescând spre zonele înalte până spre circa 1400 mm.
Condiţiile climatice sunt destul de complexe și sunt determinate de varietatea reliefului (etajare, compartimentarea şi fragmentarea lui, orientarea faţă de punctele cardinale). Iernile sunt relativ umede, în timp ce verile sunt însorite, cu un regim pluviometric echilibrat.
În ceea ce priveşte circulaţia generală a atmosferei, vremea relativ călduroasă şi umedă vara şi uşor instabilă iarna, este generată de circulaţia dinspre vest, ce are şi uşoare influenţe maritime.

Reţeaua hidrografică cuprinde râul Strei în care se varsă celelalte ape din zonă: pârâul Luncanilor, Valea Seacă, Valea Sâncraiului, pârâul Nădăştiei, acestea fiind ape de importanţă mai mică.
Ȋn zona oraşului Călan se gasesc numeroase izvoare, majoritatea ivite la limita inferioară a zonei alpine care alimentează principalele cursuri de apă care despică Munţii Şureanului pentru a spori debitul Jiului şi mai ales al Mureşului.

În apropierea oraşului Călan se află Băile Călan cu izvoare şi cu ape termale oligometalice, conţinând carbonaţi de sodium, calciu, magneziu, sulfat de sodium şi clorură de sodiu.
Aproximativ 15% din totalul teritoriului administrativ al localităţii este ocupat de păduri, de-asemenea Oraşul Călan dispune de un bogat depozit de materiale de construcţii în lunca Streiului.
Ȋntre minereurile existente sunt de menţionat în primul rând cele feroase (exploatate în numai puţin de şapte locuri), de plumb, cupru, zinc şi mangan, iar în vecinătate, la nord şi peste Mureş acelea din Carpaţii Metaliferi bogaţi în aur, argint, cupru şi plumb. Ȋn urma unor prospecţiuni geologice au fost evidenţiate unele minereuri metalifere în zona Nădăştiilor şi a satului Sâncrai.

Ȋn cadrul unității administrativ-teritoriale Călan rocile, ca resurse economice, sunt: nisipurile, pietrișurile, argilele. Cele mai utilizate sunt nisipurile si pietrișurile folosite ca materiale de construcție și care se exploatează în balastiere, situate pe malurile Streiului. Au fost semnalate de asemenea cuarţul alb înspre zona Platformei Luncanilor.