CULTURĂ, TRADIȚII, TURISM

Nedeia – este un obicei strămoşesc foarte vechi. După părerea unor specialişti în folclor, îşi are originea ȋn zilele solemne de bucurie organizate de romani ȋn cinstea zeilor protectori. Din evul mediu, prin creșterea influenței bisericii ȋn societate, nedeia se organizează ȋn ziua hramului bisericii din fiecare sat. Nedeile sunt  cele mai mari sărbatori tradiționale din satele aparținătoare orașului Călan. Ele se desfășoară ȋn fiecare an și ȋn fiecare sat, primăvara, și țin până la ȋnceputul verii.
Sărbătoarea în sine se concretizează prin petreceri comune organizate în fiecare sat la date calendaristice fixe. Nedeile se țin pe rând în fiecare sat și seara se încheie cu tradiționalul „joc” care se desfășoară la căminul cultural. La nedeile din aceste sate participă feciori și fete, dar și tineri căsătoriti. Momentul nedeii este un prilej chiar și pentru cei în varstă să facă vizite în acea zi la rude sau prieteni din localitatea respectivă ea fiind o sărbătoare a întregii familii și a întregii urbe.

Călușarii – dans popular fecioresc, cu origine pre-romană, fiind cel mai vechi şi mai spectaculos dintre dansurile tradiţionale româneşti. Jocul şi în acelaşi timp obiceiul căluşarilor este întâlnit în toate satele din zona orașului Călan , el se practică numai la sărbătorile de iarnă în zilele de Crăciun 25, 26 şi 27 decembrie, fiind cunoscut sub numele de căluşar, căluşer . Deşi lipsește o atestare documentară, se presupune că el s-ar practica în acest mod din ultimele decenii ale secolului al XIX-lea.
Ceata de căluşari este formată din 8 până la 20 de feciori (în funcţie de tradiţia locală şi de numărul feciorilor din sat) îmbrăcaţi în costum popular tradiţional. În ceea ce privește costumaţia, deşi în general îmbrăcămintea căluşarilor este aceeaşi, ca afirmare a portului naţional, există şi mici diferenţe. În toate satele din zonă căluşarii sunt îmbrăcati în cămaşă ţărănească, la cei mai mulţi cu cioareci, şi pieptar. Peste pieptar e aranjat brâul naţional, de la stânga la dreapta. De la genunchi în jos sunt aranjate zdrâncanele, făcute din lână în diferite culori, care atârnă până la glezne, precum şi clopoţei sau zurgălăi, fixati în partea de sus a zdrâncanelor.
În toate satele, căluşarii umblă pe la casele oamenilor în zilele de Crăciun, jucând şi colindând.

Zilele Orașului – De mai multe ediții Zilele Orașului sunt organizate în luna august, în apropiere datei de 15 (Sfânta Maria), sărbătoare deosebit de importantă pe meleagurile orașului.

Biserica a reprezentat una dintre instituțiile fundamentale ale feudalismului românesc, o instituție globală pe plan economic și pe plan național”, cu rol atât religios, cât și cultural. În oraș există 3 biserici, toate acestea fiind active în viața spirituală a întregii comunități după cum urmează:
– Biserica ortodoxă Streisîngeorgiu cu hramul Sf.Gheorghe
– Biserica ortodoxă Călan cu hramul Împăratii Constantin și Elena
– Biserica catolică O.Vechi Călan

Obiective turistice

Biserica ortodoxă „Sfântul Gheorghe” din Streisȋngeorgiu situată pe malul drept al râului Strei – monument de mare interes istoric și artistic, ctitorie cnezială, precedată de un edificiu de lemn a cărui existență este atestată din sec. XI –XII (satul Streisȋngeorgiu aparține azi de orașul Călan). Actuala biserică, construită ȋn stil romanic, datează pe baza mărturiilor arheologice, din cel de-al patrulea deceniu al sec. XII.
Monumentul istoric a fost pictat în mai multe etape. Cel mai vechi strat de pictură murală păstrat, datează din anii 1313-1314, conform pisaniei slavone coservate pe peretele răsăritean al absidei. Potrivit acesteia autorul frescei este Teofil Zugravul, pictura fiind prezentă pe pereții și bolta absidei altarului, precum și pe pereții naosului și parțial și bolți. Istoricul de artă Vasile Drăguț apreciază că picturile din 1313 –1314 de la Streisingeorgiu”nu sunt un început de drum, ci un moment dintr-o evoluție artistică mai îndelungată, semnificativă pentru mediul social al cnezilor romani din sec. XIII-XIV”.
Pe peretele răsăritean al turnului clopotniță, din interiorul naosului, se află tabloul votiv înfățișînd în centru pe „ctitorul jupân Chenderesu” și soția sa „jupânița Nistora” ce țin în mâini macheta bisericii, iar de o parte și de alta ‚,jupân Latcu” și ”Vlaicu, fiul lui Chenderes”.
În anul 1408, se aplică un nou strat de pictură în special pe pereții naosului și a turnului înglobat de acesta. În anul 1743 a fost executată, pe zone restrânse o nouă pictură murală, autori fiind doi pictori făgărășeni Gheorghe și Sandru, fresca executată de ei fiind pe pereții de nord și est ai absidei altarului și parțial în naos. Pictura executată la 1743 se înscrie în ambianța artistică post brâncovenească, ilustrînd amplul fenomen de unificare stilistică a artei din toate provinciile românești. În interiorul bisericii se află mai multe straturi de pictură datând din sec. XIX-XX, care însă nu prezintă nici un interes istoric sau artistic.

Biserica Ortodoxă „Adormirea Maicii Domnului” din Strei – Unul din cele mai vechi monumente ale arhitecturii medievale românești este Biserica ortodoxă din satul Strei, sat ce aparține orașului Călan. Pe locul monumentului medieval, au fost descoperite vestigiile unei villa rustica române. În sec. XIII, aici sunt atestate o curte cnezială și biserica de curte cu hramul Adormirea Maicii Domnului, construită din piatră.
Biserica are un turn clopotniță pe fața de vest, o navă scurtă cu plafon de scânduri și un altar boltit în cruce pe nervuri. Odinioară intrarea se făcea prin clopotniță, printr-o ușă încoronată de un arc frânt, acum intrarea fiind pe latura de sud a navei.
Turnul clopotniță, având trei nivele, păstrează nealterat acoperișul de piatră, terminat în interior într-o cupolă, la exterior fiind încununat cu patru frontoane triunghiulare. Etajul de sus poartă un chenar de cărămidă în zig-zag, element ornamental pe care îl întâlnim și la biserica din Densus. Inițial, biserica a fost pictată atât în interior cât și în exterior.
Între anii 1970 – 1972, monumentul a fost restaurat de Direcția Monumentelor Istorice, fiind restaurat și consolidat valorosul ansamblu mural, care se păstrează în absida altarului, în naos pe pereții de est, sud și fragmentar pe cel vestic la parterul turnului clopotniță, iar la exterior pe fațadele de răsărit, sud și în luneta portalului de la turnul clopotniță. Pictura acestei ctitorii cneziale, databilă pe la mijlocul sec. XIV, se datorează unui grup de pictori, care au un stil și un limbaj de tradiție românică și gotică. Meșterul principal care a decorat monumentul a fost, potrivit inscripției alăturate portretului său: “Grozie, (fiul ) meșterului Ioanis, a pictat biserica”. Grozie, pictorul principal, care și-a zugrăvit portretul, a pictat absida altarului, iar în naos peretele răsăritean, registrul superior al peretelui sudic și peretele apusean.
Tot din sec. XIV datează și picturile exterioare, ce se mai pot vedea doar vag pe fața răsăriteană a absidei, iar pe fața de sud trei scene azi neidentificabile. Ansamblul mural de la Strei este deosebit de valoros.

Staţiunea Călan Băi – Băile Aquae se află pe malul stâng al râului Strei, la altitudinea de 230 m deasupra nivelului mării. Ele sunt situate la circa 2 km. nord de oraşul Călan, pe şoseaua D.N. 66 (respectiv E 79). Ca urmare a înălţimii mici a dealurilor ce înconjoară Băile, la răsărit se pot vedea Munţii Sebeşului, spre nord Munţii Metaliferi, spre apus Munţii Poiana Ruscă, iar spre sud Munţii Retezat, cu piscurile cele mai înalte Peleaga (2509 m), Păpuşa (2508m) şi Retezat (2482m), acoperite aproape 9 luni pe an, cu zăpadă.
Este probabil, ca aceste ape tămăduitoare ale băilor, să fi fost folosite înainte de ocupaţia romană, deoarece, pe aceste meleaguri au trăit dacii, iar aşezarea s-a numit Idata. De aceste Băi este legată şi legenda celor Trei zâne surori, în care se povesteşte cum cele trei zâne şi-au pus priceperea la lucru, pentru a vedea care dintre ele sunt mai de folos omenirii. Zâna cea mică iubea artele şi stăpânea taina tămăduirii bolilor şi fiind mai înţeleaptă străbătuse munţii şi văile până a găsit un izvor cu apă fierbinte, dătătoare de sănătate. Ea a săpat o scăldătoare pe care a pus-o în grija unei tămăduitoare din munţii Daciei.
După ce săvârşiră lucrările, zânele începură a aştepta preţuirea oamenilor.
Cu vremea oamenii începură a căuta băile tămăduitoare, alinându-şi suferinţele. Vestea izvoarelor străbătu până departe. Se povesteşte că însuşi marele Decebal cobora din cetatea sa pentru a-şi întrema trupul ostenit în atâtea războaie.
Anii au trecut, s-au făcut secole şi lumea s-a tot primenit în aceste ape tămăduitoare.
Izvoarele termale de la Aquae erau cunoscute, ele fiind însemnate pe harta Tabula Peutengeriană printr-un desen special format dintr-o clădire cu curte centrală. Acest semn de pe hartă indică băi termale importante.
Băile au fost foarte cunoscute şi utilizate de către romani, de unde şi denumirea latină de aqvae (Apele), existenţa lor fiind atestată de inscripţia GENIO PAGI AQUAENSIS, ce se află pe o piatră din altarul bisericii de la Streisîngeorgiu, cât şi de inscripţiile cu caracter votiv pe care cei vindecaţi le puneau în cinstea zeilor. Inscripţiile, puse de bolnavi sau de cei care vizitau Băile, sunt adresate zeilor vindecători Hercule, Aesculap, Nimphe, Mitras sau invocă zeul de casă, cum ar fi Silvanus.
Bazinul roman se mai poate vedea şi astăzi, este săpat în stâncă, are perimetrul de circa 94 m, lungimea de 14.2 m, lăţimea de 7.5 m şi adâncimea de 4 m. El (numit popular lingura) este alimentat de trei izvoare care ţâşnesc din fundul bazinului. Scurgerea apei se face printr-un jgheab săpat în piatră.
Acest Izvor al romanilor a fost decolmatat şi încă mai produce. Apa acestor izvoare se menţine la o temperatură de 23-24º C.
Utilizând cele şapte izvoare captate în zilele noastre, în zonă s-a dezvoltat o microstaţiune cunoscută nu numai pe plan local.
După punerea în funcţiune, în 1980 a celui de-al treilea furnal, apoi a fabricii de aglomerat şi a cocseriei, peste Băi ploua cu funingine, cenuşă şi praf de cărbune.
Colmatarea izvoarelor termale în bazine şi intensa poluare a zonei cu funingine de la Combinatul Siderurgic Călan au determinat decăderea acestei staţiuni.
În anul 1995 activitatea a fost reluată de către S.C. Metaloterm S.R.L. Călan, deschizându-se noi perspective staţiunii.
În prezent apa termominerală a sondei 4371 H este utilizată în cinci bazine din care unul este acoperit. Temperatura apelor este cuprinsă între 27 – 29º C. Apa scoasă de sondă este termominerală, bicarbonată, clorurată, calcică, sodică, magneziană cu o culoare galben roşiatică, indicând un conţinut sensibil mai ridicat de fier (în mg % la 1 kg apă: 63,3HC  ; 4,5 Cl 7,6 Na+ 11,3 Ca ++ 38,1 Mg ++ 0,51Fe ++ 3,5 S).
Efectele terapeutice ale acestor ape termale sunt folosite în tratamentul reumatismului degenerativ, spondiloză, artroză, poliartroză, reumatismului extraarticular (tendinoză, tendomioză, tendoperiostoză, periartritis humeroscapularis), bolilor reumatice inflamatorii (stări dureroase ale încheieturilor), a unor boli de piele şi a neurasteniei.
În prezent staţiunea are un restaurant de 125 locuri, terase, 14 căsuţe cu câte 2 locuri, locuri de joacă pentru copii, teren de tenis, teren de volei, spaţiu mare pentru parcarea autoturismelor. În jurul bazinelor sunt 20 cabine şi duşuri, discotecă în aer liber.

Cariera Dacică de pe dealul Măgura Călanului –  principala sursă de piatră pentru blocurile utilizate la cetățile dacice din Munții Șureanu, este în așteptarea recunoașterii științifice și a încadrării istorice în patrimoniului cultural național și mondial. aparține administrativ de orașul Călan, respectiv de localitățile sale componente Sântămăria de Piatră și Valea Sângeorgiului.

Zona fiind bogată în vestigii istorice, Călanul reprezintă și o placă turnantă pentru vizitarea unor obiective importante din apropiere: Castelul Corvinilor din Hunedoara (16km), Cetatea Deva din Deva (27km) Mănăstirea Prislop (20km), Biserica şi Castelul de la Sîntămăria Orlea (27km), Biserica de la Densuş (39km), Lacul de acumulare și agrement Cinciș, Parcul Dendrologic de la Simeria (14 km), Rezervaţia de zimbri din pădurea Slivuţ Haţeg (18 km), Peştera Cioclovina (18km), Piatra Roşie parte din complexul cetăţilor dacice (25 km), cetățile dacice de pe Valea Grădiștei, Parcul Național Retezat.